T4T, de vorbă cu și despre Vlad Bălan

L-am cunoscut pe Vlad Bălan în urmă cu trei ani, la petrecerea de închidere a Festivalului Internațional de Film Transilvania ( also known as TIFF ). Evident de atunci s-a maturizat, nu mai face biluțe din ceară, nu le mai aruncă în oameni, a terminat UNATC-ul, joacă des Elevator, Noaptea Ursului și Iluzii, și e trainer în festivaluri de teatru pentru adolescenți.

Am fost într-una din primele dimineți ale T4T-ului la un workshop pe care Vlad l-a ținut împreună cu trupa Nobody's Group din Bacău, căci eram tare curioasă, dat fiind faptul că e o diferență de generații între noi, deci că n-am avut vreo ocazie de a-l vedea participând la așa ceva. Dacă vreți să știți cum a fost, vă spun ca Vlad, sau Bubu, cum l-am cunoscut eu, a început workshopul cu o discuție despre diferența dintre teatru și film și a continuat prin a fi deschis și a încerca să stabilească o relație sinceră și frumoasă cu trupa pe care a îndrumat-o. Am jucat niște joculețe dragi mie, la care apropo am fost tare stângace, și asta pentru că n-am mai participat la un festival de teatru de mai bine de un an și jumătate.

Ei bine, cu o zi înainte de ziua cea mare, Vlad m-a chemat să văd cum ar arăta varianta finală a piesei, o repetiție a spectacolului, sau un șnur, cum i se mai spune. Cand am urcat în sala, fetele din trupă își coseau costumele de măicuțe, Vlad se mișca de colo-colo încercând să le ajute la orice se poate, vorbeau, râdeau, era un vibe foarte cool. Am coborât în curte în ideea de a le lăsa singure să își termine treaba, ne-am așezat pe bancă, el și-a aprins o țigară. Era emoționat, îmi spunea că atunci când urmează să aibe el spectacole, să între pe scenă, să joace, nici măcar atunci nu e atât de emoționat.

Rap God, spectacolul coordonat de Vlad Bălan și jucat de trupa Nobody's Group din Bacău a ridicat sala în picioare, a fost incredibil de cool.

Și dacă tot am fost acolo, l-am luat pe tânărul trainer la întrebări.

PLIC: Când a fost primul tău contact cu festivalul T4T si cum a fost experiența asta pentru tine?

Vlad Bălan: Primul contact cu T4T a fost în clasa a 9-a. Formatul festivalului era diferit pe atunci. A fost și primul meu contact cu Timișoara. Țin minte că de la emoții, înainte de spectacol, am rămas fără voce. Mai țin minte că jucam mult basket în curtea Colegiului Bănățean. Unele lucruri nu se schimba niciodată.

PLIC: O piesa din festival care ți-a ramas în cap de-a lungul anilor?

Vlad Bălan: Aia care a fost imnul ediției de când eram în clasa a IX-a. A Skillz feat Krafty Kus - Happiness

PLIC: Trainerul din cadrul T4T pe care o sa îl ții minte toată viața?

Vlad Bălan: Am doi. Huluba si Donald ( Stefan Huluba și Vlad Spilca)

PLIC: Un moment amuzant din timpul repetițiilor/workshopurilor de anul acesta?

Vlad Bălan: Din start niște maicute dansând pe Kanye West dau naștere unui lung șir de repetiții amuzante.

PLIC: Cum e să te întorci la T4T după atâția ani în poziția de trainer?

Vlad Bălan: Păi nu știu. Pentru mine e eliberatoare treaba asta cu pedagogia pentru că reușesc să nu mă mai gandesc la mine. Incerc sa mă mulez pe ce cred ca au ei nevoie și pe ce cred ca aș fi avut eu nevoie în liceu. Încerc să nu fac exerciții foarte axate pe teatru ci mai mult pe diverse aspecte ale vieții. Asta pentru că pe mine experiența asta cu teatrul m-a schimbat în primul rand ca om. Poate sună ca un clișeu dar cred că teatrul m-a ajutat pe mine să devin o versiune mai bună a mea.

PLIC: O schimbare majoră între prima ta ediție în festival și cea de acum?

Vlad Bălan: Prima oară când am ajuns eu pe la T4T formatul era diferit. Nu făceam un spectacol în cinci zile, ci veneam cu el pregătit de acasă. Nu știu dacă lucrurile sunt foarte diferite în rest. Tipologiile sunt cam aceleași. Doar că acum se ascultă Subcarpați și pe atunci se asculta Gogol Bordello, sau nu știu. Mă enervează oamenii care zic că nu mai sunt generațiile care erau. Cred că e doar o formă foarte acidă de nostalgie.

PLIC: Într-un top cinci al orașelor preferate pe ce loc ai clasa Timișoara?

Vlad Bălan: În timpul T4T l-aș clasa pe 1. Pentru că eu ca om în această perioadă a vieții mele, nu aș prefera să fiu nicaieri altundeva.