Realitatea lui Gaspar Noe

“Fie că vrei sau nu, ca regizor te joci cu publicul tău. Știu că dacă jumătate din audiență este șocată, cealalta jumătate se va simții puternică deoarece ei nu au fost șocați. E mereu în avantajul tău dacă poți creea o anumită tensiune în rândul spectatorilor. Foarte multe fete au venit la mine imediat după ce au văzuit „I Stand Alone” și mi-au mărturisit că au întreținut relații sexuale cu propriul tată. Spuneau ca lucrurile acestea nu le știu nici iubiții sau soții lor, dar au simțit că mie ar putea să-mi spună.”

Gaspar Noe ( Twitch Film, 2010 )

Gaspar Noe este un regizor de naționalitare argentiniană de vârstă medie care și-a făcut debutul în cinematografie în anul 1991 cu scurt-metrajul “Carne”, un film pe care îl putem încadra fără problem la categoria drama. “Carne” urmărește povestea unui măcelar, un om simplu care încearcă să își crească singur copilul ajuns deja la vârsta adoleșcenței. Înterpretând greșit un eveniment, măcelarul ajunge să ucida pentru fiica lui, iar de aici încolo este supus unor situații care îi schimba permanent viața. Șapte ani mai târziu pe ecrane apare lung-metrajul “I Stand Alone” ca o continuare, o dezvoltare a primul său film, ecranizând viața măcelarului după ce acesta își face timpul în închisoare. Exista chiar in josul posterului un advertisment care anunța spectatorii că lung-metrajul conține scene de sex și violență.

La fel ca și “Carne”, filmele ce urmează pe lista lui Gaspar Noe au atins o coarda sensibilă. Temele abordate au fost din nou îmbibate în dramă, având un puternic impact emotional, cu o viziune deloc deformată și cât mai realistă a societății. A impresionat prin scenele foarte îndrăznețe pe care a mizat extrem de mult. “Irreversible”, un film extrem de controversat în special datorită secvenței de viol care se întinde pe o perioadă de opt minute. Monica Bellucci și Jo Prestia au făcut șapte duble ale scenei, care s-au filmat timp de două nopți.

Lung-metrajul subliniază dezumanizarea personajului, violența și brutalitatea cu care o femeie este abuzată iar mai apoi bătută, lucru ce o schimbă pentru totdeauna. Prezentat în ordine cronoligica inversă, “Irreversible” arată într-o manieră cât mai explicită evenimentele ce urmează să îi distrugă viața personajului jucat de Monica Bellucci. Regizorul însuși declară într-un interviu că acest film, care este probabil cel mai controversat film făcut de Noe până în momentul de față, este influențat de “A Clockwork Orange”, “Soy Cuba” iar scena violului a găsit inspirație în “Deliverance” și “Straw Dogs”.

“Enter the Void”, un film la fel de conturat de scenele de sex si vioneță, care de această dată oferă privitorilor o experiență incredibil de interesantă. Imaginile care deschid filmul sunt cele cu numele actorilor, a staff-ului și al regizorului, imagini care apar sub forma unor flashuri de lumină, în culori neon și cu o intensitate incredibil de puternica. După intro, totul este filmat subiectiv, din perspectiva personajului principal, Oscar. Redările viziuale exmerimentate de băiat imediat după ce consumă droguri sunt extrem de psihedelice, ba chiar pot cauza crize de epilepsie.

In momentul în care personajul nostru moare, spiritul iese din corpul acestuia. Toată acțiunea care urmează este urmărită de spirit, care cutreieră deasupra orașului și vechează asupra persoanelor pe care Oscar le cunoștea. Apar flashuri din copilărie, amintiri pe care le are cu Linda, sora lui, și câteva secvențe de dinainte să fie omorât. O lungă perioadă din film o reprezintă scenele cu Linda, Oscar o privește des, aproape de fiecare dată când întreținea relații sexuale cu diferiți indivizi. Înțelegem că personajul principal ajunge în Tokyo pentru a vinde droguri și a strânge bani pentru a-și aduce sora, care mai târziu se angajează ca stipteoză într-un bar unde își vinde corpul pentru bani.

Ambiguitatea cu care este tratat finalul filmului lasă foarte multe portițe deschise, fiecare persoană din audiență având libertatea de a alege dacă să creadă sau nu în ideea reîncarnării. Regizorul declară că ceea ce transpune el în filmele sale este nimic altceva decât adevărul bine ascuns.